Când am început să cresc Scottish Fold, habar nu stiam ce înseamnă. Aveam dragostea pentru pisici, evident, dar îmi lipseau multe dintre cunoștințele esențiale. Nu știam atunci că drumul pe care pornesc înseamnă mult mai mult decât a avea pui frumoși și pufoși.
Ca să fii crescător cu adevărat — și nu doar o persoană care face asta pentru bani — trebuie să devii, pas cu pas, un mic specialist în toate: nutriție felină, medicină veterinară preventivă, comportament animal, îngrijirea pisicilor gestante și nou-născute, planificare genetică, etică în creștere și… multe nopți nedormite.
De la primele emoții la primele lecții
Primele gestații m-au ținut cu sufletul la gură. Am învățat, uneori pe pielea mea, ce înseamnă să ajuți o pisică la fătare, cum să îngrijești puii în primele zile critice și cum să le asiguri o viață cât mai bună. Am aflat că trebuie să fii pregătit nu doar fizic, ci și emoțional. Și că dragostea pentru animale trebuie să fie mai mare decât oboseala, decât dezamăgirile, decât tentația de a alege calea ușoară.
Crescătorul adevărat învață continuu
Dacă faci asta cu adevărat din pasiune, înțelegi repede că ai nevoie de educație continuă. Urmezi cursuri, înveți genetică, participi la expoziții. Acolo, arbitrii — care văd sute de pisici și au standardul în sânge — îți arată toate defectele pisicii tale preferate. Pentru tine e cea mai frumoasă din lume, dar ei îți explică de ce încă nu e „perfectă”.
Ai două opțiuni: să te superi sau să crești. Eu am ales să învăț, să îmi stabilesc standarde proprii, să îmi planific monte și să țintesc către o combinație ideală de sănătate, comportament și conformație. Dar am aflat și că, oricât ai planifica, la Scottish Fold nu îți permiți greșeli — iar genetica își face oricum de cap.
Când inima decide
Și tocmai când crezi că le-ai planificat pe toate, apare ispita: o poză, o expresie, o privire blândă dintr-un alt cuib. Sau, și mai „periculos”, se naște la tine o fetiță longhair care pare perfectă. Te îndrăgostești instant. Rațiunea îți spune să fii obiectiv, dar inima… decide altceva.
Am învățat că uneori, în creșterea pisicilor, nu totul e știință. Este și suflet. Și chemare. Și acel „ceva” care te face să continui, chiar și când e greu.
Citeste si : Motanul zice: Acesta nu este copilul meu, Secretele genetice ale culorilor la pisici
