Mult sau puțin? 5 ani. Primul lucru care îmi vine în minte este că am învățat multe. Înainte de a avea pisicile de rasă am iubit cu aceași pasiune și pisicile europene, care trăiau în curte. La un moment dat am decis împreună cu soțul meu să ne luăm o pisică pe care să o ținem doar în casă. Am înregistrat felisa la insistențele soțului meu, când și-a dat seama că nu mă voi opri după 1, 2, 3 pisici.
M-am documentat câteva săptămăni despre cum se poate înregistra o felisă, principala preocupare a fost să pot păstra cele 2 pisici fără pedigree pe care le avem, nicidecum, ce înseamnă o felisă. Mi-am imaginat că va fi la fel de simplu ca și viața cu cei doi Rusmin și Maya, ei ne ofereau dragostea lor, ne bucuram de prezența lor în viața noastră.
Am găsit clubul Magnificats, mi-a plăcut promptitudinea cu care mi-au răspuns, mi-au expicat regulile și m-au ajutat să înregistrez felisa.
Achiziția primelor pisici
Ne-am hotarât să luăm prima dată două femele și un motan.
Prima dată am văzut-o pe Hera la o crescătoare din Rusia, era un ghemotoc colorpoint, cu ochi albastrii, eram fermecată. Avea 2 luni, trebuia sa aștept să împlinească 4 luni, să poată călători. Între timp am început să caut a doua fetiță. Am început să caut despre culori, despre codurile ems, despre genetica felină. Întotdeauna mi-a plăcut genetica, astfel, a fost ușor să înțeleg bazele culorilor și bolilor genetice la pisici.
Am găsit-o pe Diana, o fetiță golden, cu o privire nevinovată, era mai mare decât Hera, stfel puteau fi transposrate împreună.
Mai aveam nevoie de un motan. După multe căutări, l-am gasit pe Hugo, un motanel frumos, cu ochi verzi ca un marțian, drăgălaș foc.
De atunci au trecut 5 ani. Ani foarte grei în care am înțeles ca a avea o felisă nu este ca și când ai 2 pisici de care ai grijîă si care îți bucură viața. Felisa înseamnă mult mai mult, cunostințe despre rasa, nutriție, igienă, gestatie, fătare, ingrijirea puilor, socializarea puilor, scheme de vaccinare, deparazitare, nevoile lor individuale, boli, boli genetice și transmiterea lor, bolile virale si transmiterea lor, scopul canatinei, apoi pentru a gestiona felisa, trebuie sa fii si bun organizator, contabil, fotograf, sa pricepi la social media, promovare, expozitii, titluri, ringuri, sa știi sa citesti un pedigree….. deci, poate vi se pare că exagerez, dar în cazul meu așa a fost, am simțit ca am picat in apa adâncă și a trebuit sa ies la mal, dacă am reușit sau nu vă las pe voi să apreciați. După multe cursuri și experiențe pe care le-am trecut din mers, încă mai am de învățat.
Sunt 5 ani în care am împărțit bucurii cu cei care au pui de la noi, le mulțumesc pentru încredere și pentru grija pe care o poartă blănoșilor lor. În acești ani am cunoscut multe familii care sunt fericite că pot oferi grija și dragostea, pentru aceste ființe interesante, care sunt picicile. Pisicile aparent sunt neajutorate, nevinovate, dar în realitate odată intrate în viața ta nu te mai poți despărți de ei, nu îți mai poți închipui viaîa fără ei.
Soțul meu la un moment dat, când mulți se mirau că… ˝voi țineți pisica în casă? , a zis că ˝Da, până să te cunosc pe tine, credeam că locul pisicii este afară, dar acum nu aș mai putea trăi fără ei, să mă însoțească peste tot în casă, să verifice în tot ce fac !˝
Citeste și Cum să ai grijă de pisicile tale sănătoase?
